Zece mituri despre Speranţa (partea I)

Mitul 1: La Speranța se dansează
Săptămâna trecută am stat de vorbă cu un prieten care mi-a spus că în oraş, pe la colțuri, pe sub geamuri, prin parcări, prin stațiile de tramvai şi autobuz, pe la Real, Lotus, Selgros, etc., se vorbeşte despre faptul că la Biserica Speranța se dansează. Întrebare: Dansăm la Speranța? Răspuns: Nu! Eu sunt pastor al Bisericii Speranța şi nu am lipsit decât la trei întâlniri până acum şi vă spun că absolut nimeni nu a dansat. Dar şi la întâlnirile la care am lipsit a fost prezentă mama mea şi dacă s-ar fi dansat, cu siguranță mi-ar fi spus.

Mitul 2: La Speranța se cântă muzică rock
Oare? Cred că mitul acesta s-a răspândit mult mai ales datorită faptului că noi folosim în închinarea prin muzică foarte multe instrumente: pian, chitări, tobe, etc. Ne place să cântăm cu bucurie, din inimă şi cu toată biserica. Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să cântăm Domnului cu MULTE instrumente şi cu o atitudine de bucurie (vezi Psalmul 95, 150, Neemia 12, etc). Repertoriul nostru este variat: imnuri, cântări noi, cântări din cărțile roşii, albastre, negre, etc. Cântăm doar cântări care Îl au pe Dumnezeu în centru. Însă stilul nostru nu este unul rock! Închinarea este dinamică, plină de viață, cu bucurie, dar asta nu înseamnă rock. Nouă ne place să spunem că este în duh și adevăr.

Mitul 3: La Speranța se predică maxim treizeci de minute
Sunt unii care susțin că predicarea la Biserica Speranța este una superficială. Ba mai mult, unii chiar afirmă că la Speranța este strict interzis să predicăm mai mult de treizeci de minute.  Avem dovezi clare că această afirmație este doar un mit, mai precis neadevărată! Simte-te liber să asculți predici aici şi verifică să vezi care este timpul mediu al predicilor de la Speranța. Aş zice că este în jur de patruzeci de minute. Predicarea ocupă un loc foarte important în biserica Speranța şi plus de-asta, mie chiar îmi place să predic. Asta nu înseamnă că predicile sunt interminabile, dar în nici un caz regula de treizeci de minute nu este valabilă.

Mitul 4: La Speranța vin doar tineri
Este adevărat că ne adresăm foarte mult generației tinere şi dorim să vedem cât mai mulți tineri din oraşul acesta mântuiți, dar biserica Speranța nu este doar pentru tineri. Membrii bisericii noastre au vârste cuprinse între 17-80 de ani. Dacă îi includem pe cei de 80 de ani în categoria celor tineri, atunci da, putem afirma că la Speranța vin doar tineri. Speranța însă este o biserică pentru toți cei care găsesc aici un loc potrivit în care pot să crească spiritual. Îi iubim şi pe tineri şi pe cei în vârstă. De fapt, nici nu credem că o biserică ar putea fi formată doar din tineri. Într-o biserică este nevoie şi de tineri şi de oameni de vârstă mijlocie şi de oameni în vârstă. De aceea, o biserică ce nu are bătrâni, să-şi găsească. Noi îi avem pe-ai noştri, îi iubim, îi prețuim şi îi respectăm.

Mitul 5: Speranța este o biserică perfectă
Unii vorbesc despre Speranța ca fiind o biserică perfectă. Întrebare: Este Speranța o biserică perfectă? Nu, şi nici nu are vreo şansă să fie, până în ziua în care Cristos va veni să-şi ia mireasa. În acea zi, Speranța va fi fără pată şi fără zbârcitură. Dar până atunci nu avem nicio şansă să fim perfecți. Încercăm să fim în fiecare zi tot mai asemenea lui Isus. Însă doar pentru că suntem o biserică nouă nu înseamnă că suntem şi o biserică perfectă - acesta este doar un mit. Biserica Speranța a încetat să fie o biserică perfectă în momentul în care primii oameni au devenit primii membri ai bisericii. Dar chiar dacă nu suntem perfecți ne dorim din toată inima ca în fiecare zi să fim tot mai asemenea lui Isus.

Va urma